Republica Moldova în căutarea unui sistem electoral adecvat (V)

5. Sistemul mixt

Sistemul electoral, aplicat atât în variantele sale majoritare, cât și proporționale, cunoaște, după cum am văzut, o sumedenie de forme și modele. Analizate separat, fiecare dintre ele au punctele lor tari, dar și vulnerabilitățile iminente. În esență, efectele formulei electorale aplicate depind de circumstanțele concrete de timp și de loc. Din preocuparea de a prelua tot ce este mai bun de la fiecare din sistemele menționate a apărut sistemul mixt. Cu toate că unii teoreticieni nu consideră sistemul mixt ca unul separat, dar în funcție de gradul de mixare a celor două componente, acesta se regăsește în practica multor state, de aceea trebuie luat în calcul.

Sistemul electoral mixt încearcă să combine în forme diferite atât votul majoritar, cât şi reprezentarea proporţională. În principiu, acest sistem presupune alegerea unei părți a deputaţilor în circumscripții uninominale cu vot majoritar, iar a celeilalte părți – în circumscripții plurinominale, cu aplicarea unei metode proporționale. Fiecare alegător are la dispoziție două voturi: unul, pentru un candidat concret din circumscripția uninominală, iar celălalt, pentru o listă de partid. Luând în calcul variantele existente sisteme majoritare și proporționale, menționate în textele precedente, putem schița conturul unui eventual sistem mixt, adaptat la realitățile din Republicii Moldova.

Jumătate din numărul deputaților în parlament sunt aleși în baza unui sistem proporțional cu liste de partid „deblocate”, adică închise sau deschise. Prin această metodă cetățenii aleg 51 de deputați într-o singură circumscripție plurinominală. Amintim că, în cazul listelor închise, partidele vin cu o ordine prestabilită a candidaților, pe care alegătorul o poate modifica, iar, când listele sunt deschise, ordinea plasării candidaților este determinată de alegător. Această formulă ar putea avea, cel puțin, un impact dublu asupra politicului. Pe de o parte, sistemul proporțional, chiar și înjumătățit, ar păstra pentru partidele politice calitatea firească de actor principal al procesului politic. Pe de altă parte, în ambele variante de liste (închise/deschise), când alegătorul va putea influența locul pe listă al candidaților propuși, este de așteptat că, în mare parte, aceasta va spori calitatea și competența celor aleși, iar de aici și gradul de eficiență și mobilitate a partidelor politice.

Ceilalți 50 deputați urmează să fie aleși în circumscripții uninominale cu vot majoritar, în două tururi, adică absolut. Mărimea circumscripția electorale în comparație cu un sistem majoritar absolut va crește dublu și va număra circa 60 mii de alegători. Pentru a trece din primul tur, un candidat va avea nevoie de peste 30 mii de voturi. În aceste condiții, accederea în Parlament, cu ajutorul exclusiv al resurselor financiare, va constitui mai degrabă o excepție decât o normă.

Mai mult, candidații din circumscripțiile uninominale, în marea lor parte, după cum ne-o demonstrează practica internațională, vor prefera suportul partidelor politice, solicitând nominalizarea și susținerea de către acestea în cadrul circumscripțiilor prin tot ce înseamnă „promovare electorală”. Totodată, candidații aleși în circumscripții uninominale, chiar și cu susținerea partidelor, vor dispune de mai multă legitimitate de a-și susține punctul de vedere în adoptarea unei decizii, în cadrul fracțiunilor din care vor face parte ulterior. Dar, principalul, vor fi persoane în fond integre, competente, carismatice pentru care „politica este o profesie și o vocație”, vorba lui Max Weber.

În mod ipotetic, în urma aplicării sistemului mixt, vor avea de câștigat atât cetățenii, în particular, prin apropierea deputatului de alegător, cât și regimul democratic, în general, prin afirmarea partidelor politice în calitatea lor definitorie de sisteme politice deschise. Acesta ar crea oportunități pentru o reconfigurare reală a spațiului public de la noi și ar crea premise pentru formarea unei culturi politice participative și a unei elite politice responsabile.

Avantajele sistemelor electorale mixte: având două buletine de vot, cetăţenii pot opta pe două planuri: la nivelul circumscripţiei electorale şi la cel naţional. Cu două buletine de vot este mai uşor – pentru partidele minoritare – să obţină reprezentarea în Parlament. Teoria spune că sistemul mixt care, în proporţii diferite, combină cele două tipuri de scrutine (majoritar și proporțional), pare a rezolva într-o manieră acceptabilă atât problema reprezentării alegătorilor în organele legislative, cât şi formarea majorităţilor necesare guvernărilor stabile.

Printre dezavantajele sistemelor electorale mixte se menționează faptul că este un sistem relativ complex, care poate crea confuzie printre alegători. Acest impediment, însă, poate fi depășit prin conjugarea eforturilor în promovarea unor bune campanii de informare electorală a cetățenilor. Politologul italian G. Sartori consideră „aceste cuplări de majoritar și proporțional o căsătorie nereușită, o soluție contraproductivă” și propune să ne concentrăm mai bine atenția și asupra altor variante, asupra cărora vom mai reveni.

Prezintă interes și alte modele. De exemplu, sistemul proporțional cu mai multe circumscripții plurinominale, în baza listelor „deblocate” (închise/deschise). Merită a fi discutate și alte aspecte: coborârea vârstei de vot, dacă nu la 16, atunci la 17 ani. Ținând cont de ritmului accelerat de dezvoltare și socializare a tinerilor, generat cu precădere de accesul la noile mijloace de informare în masă, dar și de experiența unor state cu democrație avansată (Austria, Germania, Elveția), această propunere nu trebuie neglijată.

Aplicarea sistemului majoritar uninominal (care presupune mai multe circumscripții uninominale), dar și a celui proporțional, cu mai multe circumscripții plurinominale, în formule separate sau mixte, ar avea – în condițiile Republicii Moldova mai multe impedimente. Cel mai des, se invocă factorul transnistrean, diaspora și posibilitatea coruperii alegătorilor și/sau a deputaților. De acord, dar să nu uităm că politica, pe lângă faptul că reprezintă expresia socială a interesului individual și general, este considerată și o artă a posibilului. De aceea, în identificarea soluțiilor, este important să rămânem raționali și pragmatici.