3. Câștigătorul va lua totul?
Revoluția
electorală despre necesitatea căreia se vorbește de o habă bună de vreme s-a
declanșat. A fost schimbată modalitatea de alegere a președintelui țării, acum
avem și un proiect de modificare a sistemului de alegere a parlamentarilor.
Dacă ținem cont de faptul că forma de guvernare instituită la noi este
republica parlamentară, atunci realizăm că problema schimbării modalității de
alegere a deputaților în Parlament țintește chiar bazele sistemului politic
existent.
Proiectul
propune introducerea sistemul majoritar uninominal de alegere a deputaților în
forul legislativ superior al țării. Documentul prevede că în calitate de
deputat va fi ales candidatul care va acumula majoritatea voturilor, dar nu
concretizează despre ce fel de majoritate este vorba: absolută sau relativă.
Având în vedere că nu se spune nimic despre eventualitatea celui de-al doilea
tur de scrutin, presupunem că este vorba de majoritate relativă. Probabil, se
are în vedere un sistem majoritar cu un singur tur de scrutin, în care
câștigătorul ia totul încă din prima rundă de confruntare electorală. Unele
clasificări mai numesc această modalitate ca formulă pluralitară. Termenul în
engleză: „first-past-the-post” (“câştigătorul ia totul”). Formula este folosită
în Marea Britanie, Canada, SUA şi Noua Zelandă.
Practic,
ținând cont de realitățile Republicii Moldova, aceasta ar însemna împărțirea
țării în 101 circumscripții uninominale. Circumscripțiile îi vor include atât
pe cetățenii noștri din diaspora, cât și locuitorii din raioanele din stânga
Nistrului. La ultimele alegeri prezidențiale, pe listele electorale au fost
înscriși peste 2,8 mln. de alegători. Dacă adăugăm numărul celor înscriși la
ultimul scrutin în listele de votare în zona transnistreană (cca 420 mii),
dintre care, conform unor date, circa 315 mii (65%) de locuitori ai
Transnistriei ar deţine actele de cetăţeni ai Republicii Moldova, avem peste
3,1 mln. alegători. În felul acesta, ponderea unei circumscripții electorale va
constitui 31-32 mii de cetățeni.
În
proiect se stipulează: „Circumscripțiile uninominale se formează după
principiul teritorial demografic, în una sau mai multe localități vecine, având
la bază un număr relativ egal de alegători în fiecare circumscripție
electorală. Baza de calcul pentru formarea circumscripțiilor uninominale
constituie numărul alegătorilor înscriși în listele electorale la fiecare secție
de votare de la ultimele alegeri naționale”. În termen de cel mult 6 luni de la
intrarea în vigoare a acestei legi, Comisia Electorală Centrală va trebui să
constituie circumscripțiile uninominale permanente, iar revizuirea hotarelor
circumscripțiilor uninominale va putea fi efectuată cu, cel târziu, 90 de zile
înaintea alegerilor ordinare.
Deşi
porneşte, judecând după declarațiile autorilor, cu cele mai bune intenții,
proiectul constituie, din păcate, o altă extremă la sistemul proporțional,
existent la ora actuală, la noi. De fapt, sistemul electoral majoritar
uninominal cu un singur tur de scrutin este considerat de specialiști drept
unul care asigură o guvernare eficientă, „fabricând” majorități menite să
susțină acțiunea guvernului în detrimentul reprezentativității. Formula
pluralitară favorizează suprareprezentarea candidaților mai puternici și îi
penalizează pe cei mai slabi, care sunt subreprezentați (Sartori). Cu toate că
are unele avantaje, sistemul majoritar uninominal ascunde, în același timp,
destule pietre subacvatice. Dați să
vedem ce spune teoria.
Sintetizând
opiniile specialiștilor cu referire la meritele sistemelor majoritare, putem
afirma că acestea se justifică în baza a patru considerente: fac posibilă
alegerea unei majorități parlamentare și, pe această cale, a unui guvern; reduc
fragmentarea partidică; creează o legătură directă între alegători și
reprezentanți; îmbunătățesc calitatea aleșilor titulari de funcții. Totodată,
în aceeași literatură de specialitate se menționează condițiile în care aceste
merite se pot manifesta plenar, iar acolo unde ele lipsesc, dispar și atuurile.
Practica
dovedește că sistemul majoritar poate facilita alegerea unui guvern numai
atunci când alegerile majoritare conduc la un sistem bipartidic, dar argumentul
devine fals acolo unde sistemul de partide este insuficient structurat. Cu
toate acestea, în condiții egale, un sistem majoritar e capabil, în mai mare
măsură decât un sistem proporțional, să producă un guvern eficient. În privința
efectului reductiv (capacitatea de a micșora fragmentarea partidelor), se
constată faptul că chiar dacă sistemul „first-past-the-post” nu poate, de la
sine, să reducă numărul de partide la formatul bipartidic, poate, totuşi,
menține de cele mai multe ori numărul lor la un nivel relativ scăzut. Legătură
directă, invocată dintre alegător și reprezentant poate dobândi o semnificație
diferită și deveni ca atare o legătură de „proximitate”. Avem, altfel spus, de
a face cu o politică centrată pe circumscripție.
Cât
despre calitatea aleșilor, oamenii, buni în sine, nu sunt remediul pentru un
guvern prost: virtuțile private și cele publice nu se aseamănă. Cu toate
acestea, se recunoaște că, prin alegerile majoritare și în cadrul
circumscripțiilor uninominale, calitățile și caracteristicile personale ale
candidaților dobândesc o mai mare însemnătate decât în cadrul sistemelor
proporționale, cu vot pe liste închise.
Constatările
de mai sus, desprinse din aprecierile specialiștilor, trebuie luate în calcul
atunci când ne referim la contextul în care se propune aplicarea sistemului
majoritar uninominal, bazat pe formula “first-past-the-post”, precum și
impactul pe care-l poate avea noul sistem electoral asupra procesului politic
din Republica Moldova. Mă voi referi doar la unele momente.
Mai
întâi, există pericolul real de conservare a trăsăturilor parohiale a culturii
politice a cetățenilor, prin promovarea politicilor centrate pe localism și
„servirea” circumscripției. De asemenea, pe fundalul așteptărilor paternaliste
ale populației și al unei culturi politice preponderent parohiale și
dependente, modelul propus nu exclude accederea în parlament a unor persoane
„dubioase”, precum și perpetuarea traseismului politic. De remarcat ar fi și
faptul că, în condițiile Republicii Moldova, alegerea deputaților prin
circumscripții uninominale, aplicând formula majorității relative, va duce, cel
puțin la etapa inițială, la o fragmentare politică exagerată a forului
legislativ al tării, iar, de aici, la ineficiența guvernării.
Acestea
sunt doar unele carențe de ordin politic ale proiectului de modificare a
sistemului de alegere a parlamentarilor și, ca atare, posibilele repercusiuni
negative asupra sistemului politic. Sunt încă multe altele. Asupra punctelor
tari ce se conțin în modelul propus s-au referit autorii proiectului. Va fi
interesant să dezbatem și alte posibile variante de schimbare a sistemului
electoral, dar asta deja într-un alt material.
Vorbeam
la început despre o revoluție electorală (v-aţi dat seama, desigur, că l-am
parafrazat pe Lenin). Cei care urmăresc atent procesul politic au observat că
revoluția a fost zămislită în cadrul partidelor sau în minţile unor lideri ai
mișcărilor civice, ca, mai apoi, să fie vociferată și votată la diferite
mitinguri. Acum când un partid important din arcul de guvernare a venit cu un
proiect – parte a acestei revoluții –, vedem cum unii lideri de partide,
reprezentanți ai societății civile și formatori de opinie, sau dat cu spatele
la perete. Gata, nu mai vor revoluție? Poate fi târziu! Nu spunea cineva că
revoluțiile îşi devorează proprii copii?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu