1. Captivii „cailor lui Caligula”
Perpetuarea
crizelor politice, situația social-economică precară a marii majorități a
populației, comportamentul lamentabil al politicienilor din Republica Moldova
au readus pe agenda publică problema calității clasei politice în general și,
implicit, necesitatea schimbării mecanismului de recrutare și promovare a
elitei politice: propriu-zis, a sistemului electoral. Abordată în ansamblu,
schimbarea sistemului electoral, poate avea un impact direct atât asupra
proceselor social-politice, cât și a sistemului politic în general. Reforma
electorală, deși apare drept una dintre soluţiile fezabile pentru responsabilizarea
clasei politice şi consolidarea majorităţii necesare guvernării, presupune, în
realitate, elaborarea unui nou model democratic de organizare politică a
societății. „Sistemele democratice, indiferent de structura lor, sunt în mare
parte produsele sistemului electoral pe care îl folosesc” (Baradat 2012).
De menționat că,
pe parcursul scurtei istorii de existență, care abia depășește un sfert de
secol, Republica Moldova s-a confruntat cu veritabile crize de autoritate şi la
nivelul instituţiilor politice, şi la cel al partidelor. Unele din ele aveau un
caracter obiectiv și erau inerente perioadei de tranziție, altele erau generate
de factori de ordin subiectiv. Deliberările provocate de identificarea
cauzelor, depășirea consecințelor și prevenirea crizelor se soldau, în
practică, cu schimbarea formei de guvernământ și stabilirea pragului electoral
în strictă concordanță cu interesele de moment ale protagoniștilor. Astfel,
doar în zece ani am cunoscut mai multe tipuri de republică: prezidențială (3 septembrie
1990 - 28 iulie 1994), semiprezidențială-semiparlamentară (29 iulie 1994 - 4
iulie 2000), parlamentară (5 iulie 2000). Am fost martorii cum, din raţiuni de
conjunctură, pragul electoral pentru partide politice, blocuri electorale și
candidați independenți era fie majorat, fie redus, iar la alegerile
parlamentare din 5 aprilie și 29 iulie 2009, blocurile electorale, în genere,
nu au fost permise. Astfel, tema reformei politice a captat periodic atenţia
opiniei publice. De fiecare dată, însă, discuția era marcată de o doză
consistentă de manipulare, susținută prin mijloacele aflate la îndemâna
forțelor politice aflate la putere.
Deși în
Republica Moldova s-au perindat mai multe forme de guvernare, formula
electorală rămâne de mult timp neschimbată. Sistemul electoral proporţional
absolut, cu liste blocate, introdus în 1993, a rămas, practic, intact până în
zilele noastre, deşi nu a fost o alegere foarte bună, generând mai multe
efectule negative. Asta în timp ce, după cum menționam, modelul de sistem
electoral aplicat are un impact direct și condiționează în mare măsură
funcționalitatea întregului sistem politic.
Actualul sistem
electoral din Republica Moldova, bazat pe formula electorală proporțională
absolută trebuie schimbat, fapt recunoscut atât de marea majoritate a
reprezentanților clasei politice, cât și de unii specialiști în domeniile
socio-umane. Avantajând partidele politice, sistemul proporțional absolut și-a
jucat rolul, creând cadrul necesar afirmării multipartitismului politic. Realitățile
din Republica Moldova vin să confirme teză conform căreia „cu cât este mai pur
sistemul electoral proporțional, cu atât tinde să producă mai multe partide”,
iar „fragmentarea politică ce rezultă subminează guvernabilitatea” (Diamond,
2004).
La capitolul
„număr de partide” Republica Moldova depășește cu mult democrații precum
Germania, Franța, Marea Britanie. Este totuşi greu să recomanzi un număr optim
de partide, care ar asigura funcționalitatea unui sistem politic democratic.
Dar am putea vorbi de un număr critic care, odată depășit, devine
contraproductiv. Oricum, doar o jumătate din partidele înregistrate oficial
joacă un rol activ în cadrul sistemului politic al țării.
Absolutizarea
modelului proporțional a scos în evidență, de-a lungul timpului, mai multe
lacune. Încă în octombrie 2001, într-un studiu realizat de Asociația pentru
Democrație Participativă (ADEPT), au fost identificate mai multe handicapuri
ale sistemului electoral, existent în Republica Moldova din 1993. În primul
rând, toate partidele care au ieşit învingătoare şi au participat la guvernare,
au degradat, ulterior, cu mici excepţii, o cauză fiind selectarea şi promovarea
candidaţilor. Listele închise de partid, formate de către lideri, după criterii
nu tocmai bine definite, şi aplicate, iarăşi, nu tocmai transparent, continuă
să fie principalii factori care duc la scandaluri chiar în plină campanie
electorală şi, în cele din urmă, la scindarea partidelor. În al doilea rând,
este deja un loc comun să constaţi ruptura dintre candidaţii „aleşi cu hurta”
şi electorat. În cel de-al treilea rând, în cei zece ani de pluripartitism nu
există niciun exemplu de schimbare statutară a liderilor partidelor – dovadă că
actualul sistem electoral alimentează aşa-numitul „sindrom al părinţilor fondatori”.
Perioada care a
trecut a confirmat justețea acestor constatări și perpetuarea problemelor
existente. Parlamentarii aleșii în cadrul acestui tip de scrutin, pe liste de
partid închise, mai sunt numiți „caii lui Caligula”, dacă e să utilizăm
calificativul atribuit de către Giovanni Sartori. Împăratul roman Caligula și-a
numit calul senator, iar „în politica electorală expresia «calul lui Caligula»
înseamnă că orice «nimeni» (până și un cal) poate fi ales” (Sartori, 2008).
Fireşte, nu este cazul să generalizăm: printre cei aleşi sunt multe persoane
competente și integre, dar modalitatea de accedere în parlament îi face,
obiectiv, vorbind, dependenți de liderii de partid, de aici și comportamentul
respectiv.
În aceste
condiții, din instituții de promovare a intereselor social-politice din
societate, partidele se transformă în pseudopartide – nişte sereleuri, în fond,
la cheremul unor lideri lacomi de căpătuială şi putere. Practica electorală
arată că sunt folosite pe post de clone, căpușe ori le servesc unora drept
formă camuflată de business...
Pe termen scurt,
unii vor fi, probabil, defavorizaţi de modificarea sistemului electoral: cum e
firesc pentru o societate deschisă, nu toți actorii politici își doresc această
schimbare. Dincolo de frustrări, însă, este important ca formula convenită să
fie pe măsura provocărilor cu care se confruntă societatea. Or, după cum știm,
sistemul electoral poate determina evoluția societății pe termen lung.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu